Contrar aparenţelor, NU Taekwondo-ul este sportul naţional al Coreei; vom reveni la el într-un articol viitor, însă de data aceasta vrem să vă povestim despre Ssirum, sportul tradiţional cu cea mai veche atestare istorică pe teritoriul coreean.
Apărut şi dezvoltat că o artă militară în timpul regatului Goguryeo (37 i. Hr.- 668 d. Hr.), ssirum-ul este o luptă între doi adversari, în care fiecare încearcă să-şi doboare oponentul prin diverse tehnici, cu ajutorul unei bucăţi de pânză legate în jurul brâului, numită satba.
Picturile murale de la Gakjeochong (Mormântul Luptătorilor), realizate în secolul 4 d.Hr., înfăţişează doi bărbaţi luptându-se, cu un arbitru care judecă meciul. Poziţia desenelor, în camera principală a monumentului, pe un perete de piatră, arată că ssireum-ul avea un loc important în viaţa coreenilor din perioada respectivă. Loc pe care avea să şi-l păstreze şi în vremea regatului Goryeo (918-1392): izvoarele istorice arată că la mijlocul secolului al 14-lea regele Chunghye le-a ordonat soldaţilor să lupte ssirum în timpul unui banchet, pentru amuzamentul spectatorilor. Această formă de sport a cunoscut însă perioada să de maximă înflorire şi popularitate în timpul Dinastiei Joseon (1392-1910) : picturile lui Kim Hong-do înfăţişează frecvent scene din competiţiile de ssirum, devenite de-acum o distracţie tradiţională.
Partidele de ssirum se desfăşurau într-o arenă acoperită cu nisip, numită ssireumpan, înconjurată cu panglici aurii, menite să ţină spectatorii la distanţă. Luptătorii, numiţi ssirumkkun, numărau în rândurile lor şi câţiva profesionişti care făceau turul ţării luptând în turnee, iar performerii cei mai buni capătau faimă şi onoruri de-a lungul şi de-a laţul ţării. Campionul absolut al unui turneu de ssirum era răsplătit în mod tradiţional cu un taur – nu doar un simbol al puterii, ci şi un bun de preţ într-o societate predominant agricolă. (veti putea urmari o partida de ssirum chiar saptamana viitoare, in episodul 2 din Giuvaerul Palatului).
Regulile jocului sunt relativ simple: meciul începe cu cei doi oponenţi care fac o plecăciune către adversar, una către arbitru, apoi îngenunchează pe nisip, în poziţie de luptă, la 10-30 de centimetri unul de celălalt, fiecare apucând strâns satba-ua adversarului. Fâşia de pânză trebuie să înconjoare brâul şi piciorul drept al fiecărui luptător, fiind legată cu un nod pe partea exterioară a coapsei. Luptătorii se ridică apoi, ţinând încă strâns satba-ua oponentului, şi meciul, care cuprinde 3 runde, începe la semnalul arbitrului. Fiecare rundă durează cel mult 3 minute, iar între ele există câte o pauză de 1 minut.
Cel care îşi determină adversarul să atingă pământul cu genunchii, sau îl doboară cu totul, câştiga runda. Dacă un jucător calcă în afara terenului din vina lui, dacă îşi împinge adversarul intenţionat în afară terenului sau îl obstrucţionează, este avertizat de arbitru. Două avertismente constituie o citaţie, la două citaţii jucătorul pierde meciul, iar după trei citaţii este descalificat din turneu.
Dacă după cele 3 runde nu există încă un câştigător, se poate juca şi o a patra, iar dacă nici atunci meciul nu se decide, fie pierde jucătorul care a primit mai multe avertismente, fie (dacă nici unul din ei nu a fost avertizat) câştigă jucătorul cu greutatea mai mică (în ssirum-ul profesionist există mai multe categorii de greutate, fiecare numită după câte un munte din Coreea: Taebaek – până în 80 kg , Geumgang – între 80 şi 90 kg , Hanla – între 90 şi 105 kg- şi Baekdu – peste 105 kg). Fiecare meci este judecat de un arbitru principal, care intră în ring, şi trei secundari, poziţionaţi în afara ringului, unul în stânga şi ceilalţi în dreapta. Dacă un meci nu mai poate fi continuat din cauza accidentării unuia din luptători, câştigătorul e decis de comun acord între arbitri.
Odată cu dezvoltarea unui set complex de reguli şi regulamente, ssirum-ul a progresat de la statutul de sport tradiţional la cel de competiţie modernă, patronată de World Ssireum Federation, organizaţie care a organizat cel de-al doilea campionat mondial de gen anul trecut în Lituania, transmis de toate televiziunile baltice şi de EuroChannel.
