Bojagi (pe scurt, bo) sunt folosite in Coreea din vremuri imemoriale, iar izvoarele istorice atesta modurile variate in care au fost utilizate de-a lungul timpului: desi create initial pentru uzul cotidian, bojagi au fost adaptate pentru diverse ceremonii si ritualuri, in special pentru a impacheta darurile de nunta (in aceste cazuri tesaturile erau impodobite de cusaturi elaborate, menite sa aduca noroc proaspetilor insuratei).
Bojagi au aparut in urma obiceiului gospodinelor coreene de a recupera resturile de material cosandu-le impreuna pentru a da nastere unor cuverturi, carpe sau panze de impachetat. Tesaturile facute din petice
(jogakbo) erau create si utilizate doar de oamenii de rand, si se credea ca efortul si dragostea cu care erau asamblate laolalta bucatile multicolore de material aduceau noroc si viata lunga.La ocazii speciale (logodne sau nunti) se foloseau bojagi brodate cu diverse motive – copaci, fructe, fluturi si pasari – simbolizand fericirea si prosperitatea. Panzele acestea brodate, numite subo, foloseau drept culori de baza albastru, rosu, galben, alb si negru, simbolurile celor cinci elemente primare (metal, foc, pamant, aer, lemn). Cele mai intalnite motive de broderie erau copacii – intruchiparea spiritelor sacre, simbolizand urarile de noroc pentru noua familie, si rodiile – menite sa aduca multi copii in cuplu. In functie de modelul predominant, bojagi-urile pot fi impartite in Hwamunbo (cele brodate cu flori), Sumongmunbo (plante si copaci), Yongmunbo (dragoni) sau Unmunbo (nori).
Spre deosebire de bojagi-urile taranilor (numite generic Minbo), tesaturile folosite odinioara la curtea regala la impachetatul diverselor bunuri si obiecte, Gungbo, erau realizate de cooperative artizanale, fiecare specializata intr-o anume etapa a procesului de productie: tesut, vopsit, uscat, brodat etc.
Avand un loc important in viata coreenilor din toate categoriile sociale, bojagi-urile au o gama larga de intrebuintari, putand fi folosite la impachetat si transportat aproape orice, de la pepeni la bijuterii – practic au aceeasi utilizare ca gentile ori sacosele vestice, dar sunt cu mult mai versatile. Textilele folosite in viata de zi cu zi (Sangyongbo) pot fi folosite pentru a adaposti carti (Chaekbo), scrisori si documente (Ganchalbo), pentru a depozita paturile (Ibulbo), sosetele (Beoseonbo) sau lenjeria (Ppallaebo), pentru a acoperi sifonierele (Hwaetdaebo) si comodele (Gyeongdaebo). Deasemenea, bojagi-urile mai pot fi folosite drept fata de masa (Sangbo), rucsac (Bobusangbo) sau pentru a tine banii la cingatoare (Jeondaebo).Tesute din matase, organza, bumbac, canepa ori ramie (urzica-de-China), si uneori chiar din hartie uleiata, brodate ori pictate, captusite sau nu, bojagi-urile sunt folosite si in anumite ritualuri buddhiste: Majibo – pentru a inveli ofrandele aduse lui Buddha; Gongyangbo – pentru mancarea oferita batranilor; Gyeongjeonbo – pentru a adaposti cartile sfinte.
Cu toate aceste intrebuintari diverse, bojagi-urile au fost mereu prezente si indispensabile in viata coreenilor, astfel incat zestrea unei fete de maritat includea de regula zeci de asemenea tesaturi, de toate culorile si dimensiunile, facute cu grija si transmise cu dragoste din generatie in generatie.
Cu toate aceste intrebuintari diverse, bojagi-urile au fost mereu prezente si indispensabile in viata coreenilor, astfel incat zestrea unei fete de maritat includea de regula zeci de asemenea tesaturi, de toate culorile si dimensiunile, facute cu grija si transmise cu dragoste din generatie in generatie.
