Lee San, cunoscut in istorie drept al 22-lea rege al Coreei, Jeongjo, a domnit spre sfarsitul dinastiei Choseun, una dintre cele mai longevive dinastii coreene, ce a durat peste 500 de ani, incepand din Evul Mediu!
Dinastia Chosun (Joseun) a adoptat sistemul filozofic chinez din perioada dinastiei Ming, confucianismul, ca filozofie de stat. Totodata, Chosun a adoptat si o serie de tipuri de institutii din China.
Adoptarea sistemului politic chinez de catre Coreea s-a extins si la societate si implicit cultura. In doar doua secole , confucianismul a avut in Coreea un impact mai mare decat in China. Registrele juridice se tineau in limba chineza, elevii scriau proza si poezie in aceeasi limba si chiar studiau clasicii chinezi. Chiar si oamenii de rand traiau dupa etica confucianista.
Cu toate acestea, existau diferente considerabile intre China si Coreea. Aceste diferente includeau puternica traditie aristocratica, prin care doar aristocratii aveau dreptul sa fie examinatori; o inclinatie catre puterea colectiva prin limitarea autoritatii regelui si dezbinarea famiilor si a clanurilor. Oficiul de cenzori, instutie chineza ce a fost creata pentru a verifica moralitatea vietii publice, in Coreea s-a transformat intr-un instrument de atac impotriva administratiei. Statul Corean, mai mic si lipsit de protectie, a fost mult mai usor de centralizat decat in China. Trebuie sa mai mentionam ca regele Coreeei nu era considerat Fiul Cerului, ci vasalul imparatului Chinei.
Chosun, in primul sau secol de existenta, s-a dezvoltat uimitor de mult in ceea ce priveste cultura si politica. Cel de-al patrulea rege, marele Sejong, impreuna cu acolitii sai, au creat un alfabet fonetic, hangul, folosit si astazi si care inca este considerat unul dintre cele mai bune sisteme de scriere descoperite.
Spre finalul secolului al XV-lea, neintelegerile in privinta succesiunii regale dar si a altor subiecte politice si etice au dus la lupte pentru putere intre grupurile de yangban (invatatii) la curte. Luptele erau cu adevarat dure si sangeroase si chiar au ruinat regi. La finalul secolului al XVII-lea, clasa yangban-ilor s-au impartit in 4 grupuri principale, ce detineau domenii intinse, locuiau in zone diferite ale capitalei si luptau constant pentru putere.
Una dintre reformele importante din timpul dinastiei a fost miscarea filozofica, cunoscuta acum ca si Silhak – Invatatura practica, care a aparut din randul aristocratilor care au ramas fara putere in secolul al XVII-lea. Aceasta a fost inspirata pe de o parte de deteriorarea conditiei sociale a aristocratiei si pe de alta parte de infuzia de idei noi din China, printre care si ideile crestine, aduse de misionari in China. Totodata, noi tehnici din domeniul agriculturii au ajutat acest domeniu sa se dezvolte si sa puna bazele comertului, chiar daca aristocratii inca nu agreau aceste activitati. In timpul domniei regilor Yongjo si Jeongjo (1724-1800), revoltele au fost tinute sub control prin impunerea distribuirii in mod egal a functiilor.
Totusi, s-a inregistrat un declin in secolul al XIX-lea. Au existat revolte importante ale taranilor. La curte, familiile rivale se luptau pentru putere prin intermediul rudelor de gen feminin, in timp ce o serie de regi-copii au preluat tronul. Nici regentul Taewongun(tatal regelui Kojong) nu a reusit sa intampine nevoile tarii, ci din contra, a intensificat revoltele prin impunerea unui regim dur de extradare a tuturor strainilor. Lupta pentru hegemonie a luat sfarsit o data cu anexarea de catre Japonia, in 1910.
Astfel a disparut dinastia Choson, dar domnia sa timp de 518 ani a lasat un impact puternic asupra tarii, prin asimilarea filozofiei, eticii si sistemului politic chinez. Procesul este asemanator cu asimilarea culturilor grecesti si romane dar poate chiar mai complet.
Acestea sunt bazele pe care a fost construit statul Corean modern.
Revenind, iata in cateva cuvinte structura statala din timpul acestei dinanstii coreene.
Teoretic, regele are putere absoluta in Corea recunoscand totusi superioritatea imparatului Chinei. Invatatii controlau in mod birocratic toate insitutille statului si cele 8 provincii(in 1895 erau 13 provincii). Exista o casa regala care detinea controlul central, ce s-a diferentiat de guvern abia in anii 1880. Cezorul verifica viata tuturor, inclusiv a regelui. O ierarhie militara stricta indeplinea si functiile politiei. Oficialii erau numiti in urma unei examinari, prin mostenire sau pe meritul demonstrat. Clasa Yangban, alaturi de membrii familiei regale reprezentau aristocratia tarii. Acestia traiau in capitala sau detineau domenii la tara si in general, nu erau reprezentanti ai guvernului, ci mai degraba artisti si patroni ai artelor.
Pe de alta parte, oamenii de rand traiau parca intr-o lume separata, a satelor agricole, inrobiti de pamanturile pe care le cultivau. Satele se auto-guvernau de obicei. Autoritarea era oferita unui grup de batrani care conduceau satul atat din punct de vedere social cat si economic si politic. Unul sau mai multi dintre batrani reprezentau satul si in fata unei instante supreme, respectiv guvernul. Deciziile finale erau luate prin discutii si prin consens, nu prin vot.
Guvernul central proteja taranii si dupa multe discutii si dispune, a fost acceptat de catre oameni mai mult cu frica decat cu dragoste si uneori cu un puternic resentiment.La finalul secolului al XIX, guvernul coreean era caracterizat de o birocratie ingrozitoare si lupte pentru putere. Astfel, s-a creat din nou un teren propice pentru revolte.
