Deşi originile coafurii coreene nu sunt clar cunoscute, se crede că femeile şi bărbaţii obişnuiau din cele mai vechi timpuri să-şi lege părul cu fire de iarbă ori scoarţă moale de copac. Conform Haedong yoksa (“Istoria Coreei”) de Han Chi-yun (1765-1814), femeile măritate din vremea confederaţiei Samhan îşi purtau părul prins parţial în vârful capului, şi restul în plete pe umeri, iar cele nemăritate purtau părul prins la ceafă. Picturile murale din Muyongch’ong (Mormântul Dansatorilor), aflat în provincia Jilin, China, ilustrează câteva stiluri de aranjare a
părului tipice perioadei Goguryeo (37 i. Hr. - 668 d. Hr.), precum Eonjeun Meori (părul împletit şi rulat într-un coc prins în vârful capului), Pungimyeong Meori (părul prins la spate cu o panglică colorată şi două şuviţe care încadrau figura), Ssanggye Meori (două cocuri mici prinse în vârful capului), sau Chae Meori (o coadă lungă împletită). Picturile murale din Kamsincho’ng (un mormânt din epoca Goguryeo, descoperit în ţinutul Yonggang, provincia Pyongnam din Coreea de Nord), arată o similaritate între stilul coreean al vremii şi coafurile tradiţionale chinezeşti. Fetele din regatele Baekje (18 i. Hr.- 660 d. Hr.) şi Silla (57 i. Hr.- 935 d. Hr.) purtau Chae Meori, în timp ce femeile măritate îşi prindeau părul în Jjok Meori (un coc prins la ceafă) sau Eonjeun Meori. Toate coafurile erau caracterizate prin faptul că părul era pieptănPărul lăsat să crească lung era apoi împletit, prins şi înnodat în coafuri care indicau statutul social al persoanei. Tinerii aveau părul pieptănat cu cărare pe mijloc şi împletit în cozi care atârnau pe spate, prinse cu o panglică colorată (Daenggi Meori – o coadă pentru băieţi, una sau două pentru fete). Odată cu vârsta adultă (definită prin căsătorie, indiferent de vârstele biologice ale mirilor), părul băieţilor era prins cu o panglică, legat strâns într-un coc mic, prins în vârful capului (Sangtu Meori), şi acoperit cu un capişon care trebuia purtat zi şi noapte, atât în public cât şi în intimitate.
at cu cărare pe mijloc, şi prins pe ambele părţi ale capului, stil similar cu cel întâlnit şi la vecinii din China.Femeile îşi pieptănau părul cu o cărare severă pe mijloc, apoi îl legau într-un conci fixat pe ceafă cu ace de păr (Jjok Meori), sau combinau cocul de pe ceafă cu o coadă lungă, împletită ca o coroniţă şi prinsă cu o panglică (Ko Meori). O altă coafură populară pentru femeile măritate era Eonjeun Meori, în care părul era prins într-un coc fixat în vârful capului, şi uneori îmbogăţit cu meşe sau peruci.
Doamnele din nobilime şi de la palat adăugau la cocul prins pe ceafă o coroană de bucle şi cozi împletite în spirală (Eoyeo Meori), care puteau fi înfrumuseţate şi cu decoraţiuni suplimentare (tteoljam). Pentru ocaziile speciale şi diverse ceremonialuri, coafurile tip Eoyeo erau îmbogăţite cu peruci voluminoase (gache) care ajungeau să cântărească până la 4 kilograme. Interzise în 1788 prin decret regal, perucile au fost înlocuite cu ornamente de lemn vopsit în negru, şi excentricele coafuri Tteoguji Meori au reuşit să supravieţuiască, mai ales în cercurile artistice.
at cu cărare pe mijloc, şi prins pe ambele părţi ale capului, stil similar cu cel întâlnit şi la vecinii din China.Femeile îşi pieptănau părul cu o cărare severă pe mijloc, apoi îl legau într-un conci fixat pe ceafă cu ace de păr (Jjok Meori), sau combinau cocul de pe ceafă cu o coadă lungă, împletită ca o coroniţă şi prinsă cu o panglică (Ko Meori). O altă coafură populară pentru femeile măritate era Eonjeun Meori, în care părul era prins într-un coc fixat în vârful capului, şi uneori îmbogăţit cu meşe sau peruci.
Doamnele din nobilime şi de la palat adăugau la cocul prins pe ceafă o coroană de bucle şi cozi împletite în spirală (Eoyeo Meori), care puteau fi înfrumuseţate şi cu decoraţiuni suplimentare (tteoljam). Pentru ocaziile speciale şi diverse ceremonialuri, coafurile tip Eoyeo erau îmbogăţite cu peruci voluminoase (gache) care ajungeau să cântărească până la 4 kilograme. Interzise în 1788 prin decret regal, perucile au fost înlocuite cu ornamente de lemn vopsit în negru, şi excentricele coafuri Tteoguji Meori au reuşit să supravieţuiască, mai ales în cercurile artistice.
