Ch’ondogyo (Religia Căii Paradisului sau Învăţătura Orientului) este o religie coreeană în care se combină elemente din Confucianism, Taoism, Budism, Şamanism şi Romano-Catolicism. Principiul său de bază, conform căruia „Omul este una cu Dumnezeu”, se realizează prin credinţa în unitatea dintre trup şi spirit şi în universalitatea lui Dumnezeu. Convertiţii sunt încurajaţi să mediteze la Dumnezeu, să se roage când pleacă de acasă, când se întorc acasă, să alunge gândurile rele şi să-l venereze pe Dumnezeu la biserică în zilele de duminică.
Ch’oe Che-u (1824-1864) a înfiinţat această religie în 1860, după ce a susţinut că i s-a arătat însuşi Dumnezeu şi i-a cerut să propovăduiască întregii lumi. Eforturile sale de schimbare socială au dus la executarea sa. Succesorul său, Ch’oe Shi-hyong, a fost executat după Revolta tonghak. Astăzi, Ch’ondogyo are aproximativ trei milioane de adepţi.
Ch’ondogyo propovăduieşte egalitatea între oameni. Fiecare persoană trebuie tratată cu respect deoarece, în orice fiinţă găsim divinitate: „Dumnezeu se află în om”. De asemenea, atât bărbatul cât şi femeia sunt datori să cultive şi să dezvolte această divinitate în vieţile lor. Calea spre salvare este autoperfecţionarea, nu ritualurile şi ceremoniile. Chiar dacă Ch’oe şi adepţii lui nu au încercat să răstoarne ordinea socială şi să stabilească un egalitarism radical, ideologiile noii religii îndeamna către revoltă, mai ales că această religie se adresa oamenilor săraci, cărora li se spunea că pot obţine mântuirea ca oricare alt om de rang superior. Din aceste motive se crede că Ch’ondogyo a avut un rol important în dezvoltarea democraţiei în Coreea. Imediat după mişcarea Tonghak din 1970-1980, Ch’ondogyo atrage atenţia mai multor intelectuali coreeni.
